RSS

Macaresti, un sat uitat de lume…si un inceput de poveste…

19 Jun

Pana anul trecut nici nu-mi imaginam ca pot ajunge sa lucrez intr-un astfel de loc…Unde?,veti intreba…Ei bine,eu voi raspunde…in Macaresti,comuna Prisacani,judetul Iasi…aproape de Prut, la granita cu Republica Moldova. Asta vara am absolvit cursurile Facultatii de Litere si am dat examenul de titularizare. In urma marei ameteli a acestui concurs am “prins” si eu un loc. Si pentru ca sunt debutanta nu am avut privilegiul sa raman in oras… Astfel am ajuns la tara, in Macaresti. Inca din timpul verii ma gandeam cum va fi sa lucrez aproape zilnic acolo, deci sa fac naveta.

Imi imaginam ca va fi greu dar cu toate acestea eram foarte entuziasmata. Era primul meu loc de munca… Asteptam cu nerabdare sa inceapa noul an scolar asa cum elevii de clasa I asteapta prima zi de scoala. Si iata ca a sosit si 17 septembrie 2007. La inceput mi s-a parut ciudat. Cand am coborat din masina am vazut o scoala mica dar cu toate acestea destul de ingrijita. Peste tot erau copii,ceea ce mi-a umplut inima de bucurie. Si cu cat se apropia ora 10, ora deschiderii noului an scolar, numarul acestora crestea. La fel si emotiile mele. Am fost numita diriginta la clasa a V-a si ma uitam mirata pe geam incercand sa-mi recunosc”copilasii”. La ora 10 am iesit cu totii in curtea scolii. Parintele a tinut o mica slujba iar doamna director un discurs. Apoi fiecare diriginte a mers in clasa lui. Asa am ajuns si eu in clasa mea. Acolo am gasit o multime de copii nerabdatori si multe mamici curioase. Emotiile mele cred ca au fost mai mari decat ale lor dar am facut cunostinta si am impartit manualele asa cum trebuia. Greul a urmat dupa aceea… In fiecare zi trebuie sa ma trezesc la ora 5 dimineata si sa fug spre autogara sa prind autobuzul de 6:30. Ajung la scoala la 8 dar nu pot pleca decat la 16:30 pentru ca doar atunci am autobuz pentru intoarcere in oras si ajung inapoi in Iasi la 18:00. Practic nu mai am timp sa fac nimic altceva.

Cand ajung acasa sunt somnoroasa si obosita. Totusi trebuie sa imi pregatesc lectiile,sa corectez teste,si sa ma gandesc la noi activitati care sa ii atraga pe copii. Si ca si cum toata aceasta oboseala nu ar fi fost de ajuns am hotarat sa ma ocup si de biblioteca scolii, sa ii indemn pe elevi sa citeasca. Nu pot sa imi exprim in cuvinte uimirea pe care am avut-o cand am vazut in ce consta biblioteca scolii: doua dulapuri burdusite cu carti. Si aceasta pentru ca nu avem spatiu pentru ele. Nu exista o sala pentru biblioteca. Scoala este mica si se invata in doua schimburi. Carti au fost trimise catre scoala dar niciodata rafturi sau dulapuri in care sa poata fi asezate. Doamna directoare a solicitat si la sedinta de la inceperea anului un dulap dar ni s-a spus din nou ca nu sunt fonduri…Si copiii sunt cei care sufera…Nu pot citi pentru ca noi nu le putem imprumuta carti. Daca am deschide dulapurile ne-ar trebui toata ziua sa cautam un anumit volum… Incerc sa ii mai ajut aducand xeroxuri ale textelor de mai mica intindere. Dar si asta devine o problema… Xeroxul scolii este antic, pot spune. Nu mai reuseste sa faca fata iar copiile xerox au inceput sa ramana niste foi albe…asa cum le-am scos din topul de hartie…

Toate acestea nu m-au descurajat. Cand vad copiii si mai ales cand observ ca unii chiar vor sa invete,ma incurajez si merg inainte. Nu mai conteaza nici stresul, nici oboseala,nici toate aceste obstacole de ordin material. Colectivul din cancelarie este format din oameni cu sufletele calde, prietenosi,primitori.Imi face placere sa ma aflu acolo. De la inceput m-am simtit ca intr-o familie alaturi de dumnealor. Inainte de vacanta de Craciun am organizat impreuna cu clasa mea o mica serbare. Elevii au recitat,au cantat colinde, au urat dar au fost implicati si intr-o sceneta despre nasterea lui Iisus. Toti s-au costumat, si-au luat rorurile in serios si in timp ce cantau sau recitau se uitau spre mine… Iar eu eram mai emotionata decat ei… Prima serbare:frumoasa amintire!!! Parintii au fost fericiti iar elevii au primit mici atentii din partea domnului primar. Acest lucru m-a bucurat si pe mine pentru ca nu reusisem sa le cumpar decat bomboane de ciocolata si portocale. Sunt destul de multi la mine in clasa,24.

Dupa vacanta ne-am intors toti cu forte proaspete iar pe 15 ianuarie, ziua in care il sarbatorim pe “luceafarul poeziei romanesti”, Mihai Eminescu, am organizat impreuna cu copiii o sesiune de eseuri, referate, poezii. Am avut deosebita surpriza sa descopar ca elevilor le-a placut activitatea. Am descoperit si scolari care compun poezii,unele chiar foarte reusite. Acum ma bucur ca lucrez acolo si nu in alta parte. Am noi planuri: sa ii pregatesc pentru olimpiada pe cei mai buni dintre ei. Ma gandesc cu groaza la momentul in care va trebui sa ma despart de colegi si de elevi. Dar cu siguranta mai am multe de facut pana atunci. Viata de profesor nu e usoara.din contra,este foarte grea. Elevii au primit libertatea de a face aproape orice. Peste tot apar stiri in care cadrele didactice sunt criticate… Si orice s-ar intampla in scoala… profesorul e vinovat. Din cauza acestui fenomen,atunci cand ii cer unui elev sa fie atent la ora imi raspunde:”-Si daca nu vreau? Oricum nu aveti voie sa imi faceti nimic!”… Frumoasa incurajare pentru elevii nostri… Voi reveni cu un alt articol in care sa va povestesc de ce sunt in stare scolarii din zilele noastre. Prefer sa ma gandesc doar la partea pozitiva a meseriei de dascal. Atasez o serie de fotografii de la serbarea mea…. si poate va lumina si la noi, intr-o zi, speranta ca toate vor ajunge la normal. De ce sa nu fiti dumneavoastra,cei care detineti puterea, acea lumina iar ziua in care veti sosi sa nu fie chiar maine?

 
Leave a comment

Posted by on June 19, 2010 in macaresti

 

Tags:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: