RSS

S-a aşternut zăpada peste sufletul meu…

19 Oct

Câteodată…îmi ninge în suflet cu steluţe mici şi albe…Câteodată…visele prind contur şi se transformă în concret. Câteodată…melancolia bate uşor la fereastra mea şi mă poartă pe aripi de vis spre trecutul plin de bucurie din copilăria mea, în ţinutul alb dintr-o poveste de mult timp uitată.

În acel ţinut norii cerneau neîncetat steluţe argintii, iar cerul era uneori înnourat, iar alteori alb ca spuma laptelui. Soarele nu mai strălucea cu putere, ci era palid şi ostenit după munca depusă în timpul verii. Zăpada se aşternea ca o mantie albă şi dantelată peste “întinderea pustie, fără urme, fără drum”. Pe atunci toate casele din sătucul meu, ţinutul meu de poveste, păreau la fel. Numai iarna se întâmpla acest lucru pentru că alba crăiasă făcea câte o vrajă şi acoperea totul cu un covor moale şi pufos. Albinele cele albe roiau în văzduh, gătind pământul de sărbătoare. Oamenii de zăpadă stăteau de strajă ca nişte soldaţi muţi şi reci, cu zale de gheaţă.

Ningea ca-n poveste cu fulgi mari ca de vată…Orizontul purta mândru pe creştet cunună de steluţe argintii. Satul purta o mantie albă şi strălucitoare, copacii păreau de zahăr, îmbrăcaţi cu reci podoabe în ramurile goale. Crengile erau gătite cu beteală, ori altele, mai bogate, purtau cojoace grele de zăpadă,mănuşi de puf şi căciuli de blană albă. Câmpul părea de cristal, iazul era ca oglinda, iar la geamuri se ţeseau flori de diamant. Zâna înveşmântată în alb aducea bucurie şi voie bună în inimile tuturor copiilor. Ici-colo se zărea câte un şirag de săniuţe trase de puşti zglobii. Clinchetul clopoţeilor de argint răsuna printre râsetele celor ieşiţi la săniuş.

Aşa îmi amintesc de iarna copilăriei mele…anotimp în care colindam uliţele sperând să găsesc un derdeluş mai bun, patinam cu patine improvizate pe iazul de cristal din marginea satului, făceam tunele prin zăpadă împreună cu căţeluşa mea, Lola, mă băteam cu bulgări în special cu băieţii şi contruiam oameni de zăpadă, prieteni de nădejde, ce mă apărau de bulgării lansaţi de colegii mei de joacă.

Voi păstra vie amintirea copilăriei mele în palatul de cleştar, iar vara nu va reuşi niciodată să topească plapuma de nea aşternută peste sufletul meu nostalgic.

În speranţa că-mi voi regăsi copilăria chiar de Crăciun particip la concursul lansat pe site-ul www.pensiuni-vile. ro

 
Leave a comment

Posted by on October 19, 2010 in Uncategorized

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: