RSS

Legenda mărţişorului

24 Mar

A fost odată ca niciodată un ţinut împărătesc ce se afla în conflict cu alt ţinut împărătesc de vreme de o mie de ani. Unul se numea Ţinutul Roşu şi era condus de Împăratul Roşu şi celălalt se numea Ţinutul Alb, condus de Împăratul Alb. Cele două ţinuturi nu se înţelegeau şi nu colaborau niciodată. Cei doi împăraţi nici nu vroiau să ştie cât de bine ar fi dacă s-ar înţelege.

Într-una din zile, la începutul primăverii, un localnic din Ţinutul Roşu, fiind pasionat de artă, a confecţionat un obiect frumos, de pânză, din culorile alb şi roşu. La început nu ştia cum să denumească această creaţie atât de splendidă. După un timp s-a hotărât să îi spună mărţişor. A doua zi a mers la împărat şi i-a arătat ce crease. Împăratul a fost indignat când a văzut aşa ceva, mai ales pentru că în regatul lui culoarea alb era interzisă. Nici nu se auzise să fie folosită alături de cea roşie. Omul nostru a fost pedepsit.

Povestea s-a repetat, însă de această dată în ţinutul vecin. Într-o altă zi, se prezentă la Împăratul Alb o fată cu un mărţişor confecţionat din aceleaşi culori, alb şi roşu. Aceasta îi spune împăratului:

-Împărate, vezi ce frumos arată acest mărţişor? Culorile se împletesc şi se combină de minune! Nu creti că a venit vremea să te împaci cu Împăratul Roşu?

-Ce tot spui acolo? Ce-i cu bazaconiile astea? Pentru îndrăzneala ta vei fi dusă la închisoare! Ştii că în regatul meu culoarea roşie este interzisă. Nimeni nu-mi va încălca porunca atât timp cât voi trăi!

Această femeie a fost dusă şi închisă în temniţele palatului. Mai mult, a fost pedepsită: nu i se dădea mâncare şi era lovită fără milă de gărzile împăratului. Tânăra a stat foarte mult închisă. După câteva luni, văzând că nu mai rezistă, a cerut o bucată de hârtie pe care a scris:”Împărate, cât am stat aici mi-am dat seama că aceste două ţinuturi vecine care sunt certate au o semnificaţie aparte. Ţinutul Alb, pe care îl cârmuieşti cu înţelepciune semnifică puritatea, sensibilitatea, iar celălalt ţinut reprezintă sânge, curaj, dragostea de semeni. Cred că ar fi minunat ca cele două ţinuturi să se înţeleagă la fel ca doi fraţi de sânge.” După ce a scris acestea, femeia şi-a dat duhul. Soldaţii au dus acea hârtie la împărat. Acesta a citit-o şi a fost foarte emoţionat. A mers imediat la împăratul Roşu şi i-a cerut să facă pace pentru totdeauna. Cele două regate au devenit de nedespărţit.

De atunci, la începutul fiecărei primăveri, oamenii oferă mărţişoare semenilor lor în semn de respect, sinceritate şi dragostea pentru aceştia.

Eleva: Mindirigiu Mihaela, clasa a VII-a B

SAM Dumeşti

 

 

 

Tags: ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: