RSS

Regatul Roşu şi Regatul Alb

26 Mar

A fost odată ca niciodată o regiune întinsă unde se aflau două regate mari. Unul dintre regi avea un fecior pe nume Roşu şi celălalt rege avea o fiică pe nume Alba. Cele două regate nu se înţelegeau.

Într-una din zile feciorul porni la vânătoare şi la marginea pădurii o zări pe Alba. Deodată, din pădure ieşi o căprioară ce fugea înspăimântată pentru că un lup înfiorător o urmărea. Băiatul, dintr-o lovitură reuşi să răpună lupul. Când întoarse capul să o vadă pe Alba, aceasta dispăruse. A doua zi s-a întâmplat aproape acelaşi lucru. Alba dispărea de fiecare dată când el vroia să se apropie de ea. Se hotărî feciorul să meargă la curtea lui Alb Împărat. Însă nu fu primit înăuntru din cauza neînţelegerilor dintre cele două regate. Dezamăgit, porni spre casă. Prin pădure zări lupul pe care îl ucise cu o zi înainte. I se păru ciudat că e în viaţă şi hotărî să îl urmărească. Animalul intră într-o peşteră. Prinţul porni după el. Pe loc, lupul se transformă într-un vrăjitor. Când a înceract să plece, vrăjitorul l-a oprit şi l-a aruncat într-o râpă adâncă. Împăratul îl căută în zadar pe feciorul lui. Nu îl găşi nicăieri. Parcă îl înghiţise pământul. După o perioadă lungă de timp, reuşi împăratul să ajună la peştera unde fusese prin fiul lui şi zări coroana lui jos. Deodată se auzi un sunet ciudat şi în faţa lui apăru vrăjitorul. Acesta îl aruncă şi pe împărat în râpa în care se afla feciorul. Degeaba au încercat cei doi să strige după ajutor. Peştera era fermecată şi nu îi auzea nimeni. Peste câteva zile trecu pe acolo fata Împăratului Alb. Aceasta simţi că ceva nu este în regulă cu acel loc pentru că avea şi ea puteri magice. Intră în peşteră şi îi găsi pe cei doi prizonieri. Imediat apăru şi vrăjitorul, însă fata îl văzu la timp şi îl transformă în stană de piatră. Reuşi astfel să îi salveze pe cei doi. Natura revenise la viaţă de bucurie. Păsările cântau şi florile răspândeau pretutindeni un miros îmbietor. Din ultimele firicele de zăpadă îşi scoase capul la lumină un ghicel plăpând. Cele două regate s-au împăcat pentru totdeauna şi Roşu a luat-o de soţie pe Alba. Supuşii lor au hotărât să sărbătorească în fiecare an acest moment fericit, purtând la mâini firicele de aţă roşie şi albă, împletite. Acestea simbolizau dragostea, unitatea, fericirea, sinceritatea, puritatea şi adevărul.

Şi în zilele noastre se serbează ziua mărţişorului. Pe 1 martie băieţii dau fetelor pe care le plac mărţişoare în semn de prietenie. La sfărşitul lunii martie aceste mărţişoare se agaţă în copaci pentru ca aceştia că aibă rod bogat în anul respectiv.

 

Elev: Dulgheriu Adi, clasa a V-a A

SAM Dumeşti

 

 

 

Tags: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: