RSS

Jucării într-un ocean de amintiri

17 Apr

Încă de la început, mă declar o fană a jucăriilor. Ele mi-au umplut copilăria de lumină şi fericire. Chiar dacă a trecut ceva timp de când am făcut ochi, nu am încetat să fiu interesată de jucării. Dacă ceva mi se pare interesant şi dispun şi de bani( partea asta e mai grea), cumpăr, gândindu-mă la…viitorul meu copil, sau la nepot, sau copiii prietenilor.

În viaţă am parcurs diverse etape legate de jucării. Le-am adunate prin casă sau prin magazie pe multe din cele pe care le-am avut până acum. Din prima fază de copil bocitor “mic şi rânzos”-aşa cum m-a descris o asistentă, am nişte figurine de gumă pe care le puteam molfăi în voie în acea perioadă. Şi bine că le am…Dacă mai continuă criza..măcar o să am ce roade:))

Crescând, am descoperit o mulţime de alte jucării. Primul gând pe care îl aveam când le vedeam era: “Le vreaaaaaaauuuuuu!” Nu aveam preferinţe. Dacă făceam o fixaţie pe ceva, doream lucrul respectiv. Deşi fată, aveam o mulţime de maşinuţe, iar vecinii mei băieţi mă invidiau. Câteodată le făceam în ciudă şi le arătam jucăriile pe la gard, fălindu-mă cu ele, deseori eram amabilă şi darnică şi îi invitam să ne jucăm împreună. Întotdeauna mi s-au părut băieţii mai paşnici decât fetele, cu care mă păruiam în faţa porţii. Îmi plăceau şi maşinuţele de curse. E posibil să vă amintiţi de ele.Mai găsim şi astăzi. Mi le cumpăram singură din banii pe care îi primeam de la rude, ori pe care îi adunam din mersul cu colindul şi urlatul (uratul). Îmi plăcea la nebunie şi plastilina pentru că puteam confecţiona orice îmi trecea prin cap. Din nişte figurine interesante( cum nu am mai văzut astăzi) îmi confecţionam propriul orăşel, în care ridicam blocuri, turnuleţe, case.

Ca orice copil, am fost pasionată şi de pistoale. De la cele de tip cowboy, până la cele cu bile sau cu capse. Îmi amintesc că în timpul unui conflict iscat între mama mea şi o vecină, o ţinteam pe aceasta din urmă cu un pistol cu bile, de după uşa casei. Prima mea metodă de a atrage băieţii nu era feminitatea( eram cam băieţoasă), ci pistoalele pe care le deţineam. Îmi părea rău că nu aveam şi o vacă. Şi asta era o metodă de agăţat băieţii. Probabil că vă întrebaţi cum…Ei, vecina mea îmi lua mereu iubitul din acea perioadă( aveam vreo 8 ani) “la vaci”, adică la cireadă. Şi, îndrăgostindu-se de o “vacă”, a tot plecat.

Păpuşile au ocupat o bună parte din copilăria mea. Fiecare fetiţă are o păpuşă preferată. A mea era Larisa, pe care mi-a adus-o Moşul pe la 4 ani. Era cât mine de înaltă şi am îndrăgit-o de când am găsit-o ascunsă în şifonierul din “camera de dincolo”. Cică o lăsase Moşul acolo, explicaţia mamei. Larisa face şi azi parte din familie, la fel ca şi celelalte păpuşi pe care le-am avut. Acestea formau adevărate familii. De exemplu, avea o păpuşă Natasha, care era mamă şi era căsătorită cu ….Motanul Încălţat( astăzi ar fi fost mai norocoasă cu atâtea păpuşi masculine pe piaţă:)). Căteva păpuşi mai mici erau copiii, altele, prietenele sau rudele. Toate aveau preocupări intelectuale, pentru că le făceam câte o fişă de bibliotecă şi citeau pentru a se cultiva. Îmi plăcea să vorbesc şi să gesticulez, imaginându-mă în pielea lor. Le confecţionam şi haine, le şi tundeam. Păcat că nu le creştea părul înapoi.

Prin gimnaziu am primit cadou păpuşi Barbie, cu care mă jucam împreună cu prietenele mele(astăzi fetele din gimnaziu ce ocupaţii au?). Ţineam foarte mult la toate jucăriile. Îmi amintesc cât de mult am plâns când mi-a fost furat Sorin, un bebe de jucărie. M-a trimis o colegă după o cană de apă şi, la întoarcere, se evaporaseră şi ea şi Sorin.

Ocazia perfectă de a-mi cumpăra jucării era atunci când mergeam cu mama la Iaşi. Nu mă lăsam până nu îmi lua ce vroiam(asta de cele mai multe ori). Când nu avea bani sau chef, îmi luam una peste ochi, indiferent unde ne aflam(magazin, tramvai). Şi natura îmi oferea destule posibilităţi de a-mi confecţiona singură jucării:pistoale din beţe, maşinuţe din noroi, cabane din nişte plante urât mirositoare, a căror denumire nu o cunosc nici în ziua de azi. La lucru manual am învăţat să confecţionăm păpuşi din materiale textile, umplute cu vată. O întâmplare amuzantă la care am luat parte a fost legată de o astfel de creaţie. Şi cum nu v-am împărtăşit destule, v-o mai povestesc şi pe asta. Se făcea că în satul nostru nu plouase de ceva timp şi era cam secetă. Vecinele noastre mai în vârstă ne-au povestit despre un obicei care aduce ploaia. Trabuia să confecţionăm o păpuşă şi să îi imaginăm un ritual de înmormântare. Aşa că am hotărât să aducem ploaia şi pe la noi. Ne-am adunat cu mic cu mare, am făcut acea păpuşă, i-am făcut şi un sicru din beţe, care arăta mai mult ca o targă. Apoi am făcut rost de alte lucruri trebuincioase. Băbuţele vecine cu noi ne-au dat batiste şi bănuţi să punem la coroane. Nu le-a fost greu pentru că îşi strânseseră lucruri pentru propria înmormântare.(Dumnezeu să le ierte! Au murit după vreo 2-3 ani). Nu am avut probleme în a ne împărţi rolurile. Titel era popa şi repeta întruna “Tatăl Nostru” şi “Doamne miluieşte” în fruntea alaiului. Altceva nu mai ştia. Coroanele din flori, cât o palmă de mari, erau duse de cei mai mititei dintre noi. Vecina mea Simona era mama îndurerată de moartea copilului. Eu organizasem totul, aşa că eram simplu participant. Am pornit astfel spre locul înmormântării. Lumea se adunase pe la porţi şi se uita la noi ca la toţi sfinţii. Titel mai că îşi dădea duhul cântând, iar noi ne prefăceam a boci. Ajunşi la răscruce de drum, aşa cum cerea ritualul, ne pregăteam să băgăm mortul în groapă, când ne-am trezit cu o găleată de apă în cap. Cei mici boceau de rupeau. Oamenii ce locuiau pe acolo ne-au văzut şi s-au gândit că acest obicei nu ar avea efect fără nişte lacrimi adevărate. Peste două zile a plouat( nu ştiu dacă datorită nouă sau dacă a fost o simplă coincidenţă). Peste alte două zile am mers la mormânt şi l-am găsit…profanat. Nişte colege sadice ne dezgropaseră păpuşa şi o îngropaseră în grădină la ele.

În liceu şi facultate am început să primesc altfel de jucării, cele de pluş. Le-am adunat pe toate. Special e Tumbă, un urs mai mare decât mine, albastru! , pe care l-am primit de la soţul meu, pe atunci curtenitor. Ne întorceam cu nişte amici de la Durău. Am oprit la o benzinărie să facem plinul. În glumă i-am arătat soţului ursul (se vindea la benzinărie) şi i-am spus că îl vreau. A fugit imediat şi l-a luat. Interesante vremuri…Astăzi dacă îi spun că îmi doresc ceva, primesc două răspunsuri posibile: “Pune-ţi pofta în cui!” sau ” Să nu atingem acest subiect delicat!” Nu a devenit atât de zgârcit pe cât pare. Îmi răspunde în glumă, ca să mă enerveze.

Am atâtea amintiri plăcute legate de jucării, încât nu au loc toate în acest articol. Astăzi, oferta de jucării este foarte variată. Le găseşti la tonete, în magazine mai mici sau mai mari, sau online. Un site interesant din acest domeniu mi s-a părut  Ţara Jucăriilor, unde găseşti fel de fel de jucării şi accesorii, accesibile ca preţ. Mi-au plăcut la nebunie toate, dar m-au atras cele din categoria Jucării interactive, pentru că oferta este foarte variată, iar preţurile deloc piperate. .

Lumea jucăriilor aduce culoare, veselie şi, nu în ultimul rând, educaţie în viaţa copiilor. Noi, ca adulţi, nu trebuie să ignorăm importanţa acestora şi să fim conştienţi de rolul pe care îl joacă în dezvoltarea armonioasă a celor mici. Fie că suntem mai tineri sau mai în vârstă, trebuie să păstrăm mereu imaginea copilăriei în sufletul nostru, ca pe un lucru de preţ. Aşadar, nu încetaţi niciodată să fiţi copii!

P.S. -Am adăugat câteva fotografii din copilăria şi adolescenţa mea. Larisa şi Tumbă se regăsesc printre ele:)

 
1 Comment

Posted by on April 17, 2011 in Amintiri din copilarie

 

One response to “Jucării într-un ocean de amintiri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: