Întrebată la ce sunt invitaţi ieşenii să participe în perioada 18-24 martie 2011, pot răspunde, mai în glumă, mai în serios, că nu ştiu alţii cum sunt, dar eu…….până pe 24 am de gand să mă lupt cu gripa, ce a năvălit fără de ştire asupra mea. Joi, în ziua de 24 martie, vreau să ajung la Bojdeuca din Ţicău, la acea ” bojdeucă de căsuţă”, aşa cum o numea Creangă.
Şi ca să răspund şi la a doua întrebare, voi spune că da, şi bloggerii merg la muzeu…De ce nu ar face-o? Eu nu merg la muzee pentru că sunt profesor, nici blogger, nici pentru că o fac alţii; nu vizitez bojdeuca doar pentru că e Ziua Porţilor Deschise, pentru că va fi televiziunea prezentă şi voi avea prilejul să mă văd la tv (sunt unii care fac asta). Mai degrabă încerc să mă regăsesc pe mine, redescoperind atmosfera plină de farmec a acelui loc, care impresionează întotdeauna prin simplitate şi modestie, care te poate face să plângi doar privindu-l (bineînţeles, pe cei mai sensibili). Aici pot gusta din plin aerul nostalgic al anilor trecuţi, mă pot simţi mândră de faptul că sunt român, ştiind că între acei pereţi vechi, în acel spaţiu, parcă ferit de lumea contemporană, au trăit mari genii ale literaturii române, ca Eminescu(pentru o scurtă perioadă) şi Ion Creangă. Aici pot simţi cu adevărat liniştea sufletească de care avem cu toţii atâta nevoie, pot reconstitui în gând întâmplările amuzante ale poveştilor marelui povestitor, pot călători pe calea imaginaţiei în “Amintiri” şi, tot aici, îl voi regăsi pe cel ce a scris pentru copii şi despre copilăria copilului universal.
Unii dintre noi nu sunt conştienţi de importanţa muzeelor, considerându-le doar clădiri, instituţii. Însă, acestea reprezintă un cadru de învăţământ, un loc pentru orientarea publicului în aspectele culturale ale vremii. Sunt centre de cultură şi au un rol educativ. Muzeul este un locaş deschis publicului, anume creat pentru a fi arătat, a da cunoştinţe, a forma atitudini. De aceea îl putem numi o şcoală vie. El contribuie la instruirea publicului larg, dar şi la dezvoltarea imaginaţiei şi a sensibilităţii.
De aceea, joi am de gând să iau împreună cu mine la Bojdeuca Ion Creangă pe soţ (blogger înrăit şi veşnic copil-fie vorba între noi), precum şi vreo 7-8 copilaşi de la şcoala unde predau, cei care s-au descurcat mai bine la concursul pe care l-am organizat pe data de 1 martie, anul acesta, cu scopul de a ne reaminti de marele povestitor. Vizita aceasta are şi rol de recompensă pentru micuţii ce şi-au dat interesul să participe la concurs şi să răspundă la întrebările legate de biografia şi bibliografia lui Creangă. Despre acest eveniment(concursul) am scris câteva cuvinte pe blog şi am postat, de asemenea, şi câteva fotografii. Anul următor sperăm că vom reuşi să participăm activ la evenimentul organizat la bojdeucă, prin scurte dramatizări din opera scriitorului.
Vizitând acest loc, vom avea împreună ocazia ( eu, soţul şi copiii) să facem o incursiune în trecut, să sondăm în imaginaţia noastră, să căutăm cu privirea pisicile care şi-au făcut din acel loc, căminul lor, pentru că ştim cu toţii(sau nu) că scriitorul deţinea un grup destul de mare de pisici. Fiecare purta câte un nume asociat unei persoane reale din viaţa lui. Un alt motiv pentru care ar trebui ca toată lumea să viziteze bojdeuca ar fi acela că, ea reprezintă prima casă memorială din România, precum şi unul dintre cele 12 obiective ce compun Muzeul Literaturii Române. Exponatele întâlnite ne vor da prilejul să ne familiarizăm cu stilul de viaţă a lui Creangă, dar ne vor oferi şi mărturii ale tradiţiilor noastre. Bojdeuca păstrează o ambianţă fermecătoare, la fel ca cea din vremurile de odinioară, reprezentând un loc de popas, de meditaţie, de nostalgie, de amuzament, de dulce amestecat cu amar, de întoarcere la propriul nostru început.
Sunt sigură că joi, Creangă va fi alături de toţi cei prezenţi la bojdeuca atât de dragă lui, dar şi prietenului său, Eminescu, loc în care erau feriţi de ochii răi ai lumii şi în care trăiau într-o lume a lor, neînţeleasă adesea de cei din jur. Bustul său va veghea mulţimea celor dornici de cunoaştere( să sperăm că vor fi mulţi vizitatori), iar spiritul său va deveni o părticică a sufletului nostru, al celor ce îl iubim şi ştim să îl apreciem.
Poarta Bojdeucii vă aşteapă, deschisă întotdeauna celor ce vor să pătrundă în universul “Amintirilor” sau care vor să se simtă mai aproape de Creangă şi de opera sa. Acest spaţiu din Ţicău, cu uliţe pline de noroi până la genunchi în timpul ploilor şi pline de praf, pe timp de secetă, trebuie simţit întotdeauna cu sufletul şi cu gândul la ceea ce a reprezentat, şi încă reprezintă, cel ce a ştiut să transforme simplitatea în genialitate.
Cu acest articol particip la concursul organizat de Icar Tours, “Şi bloggerii merg la muzeu“
Calliope22's Blog 