De la suflet la suflet

Iată că momentul mult aşteptat de copilaşii claselor a VIII-a, promoţia 2011, a sosit..cu paşi mai repezi decât ne-am fi aşteptat. A venit clipa în care ei îşi vor lua zborul şi vor porni în descoperirea unei noi etape în devenirea lor ca „oameni”.

Au trecut foarte repede cei doi ani pe care i-am petrecut alături de elevii clasei a VIII-a B, elevi pe care i-am îndrumat cu plăcere, dar şi mult efort. Îmi aduc şi acum aminte primele ore de Limba şi literatura română din anul ce a trecut. I-am găsit cu un spor de muncă…inexistent. Am încercat totuşi să evoluăm. Astăzi mă declar destul de mulţumită de ei. Chiar dacă nu depun suficient efort pentru studiu, sunt elevi buni, sufletişti şi cu bun simţ. Am descoperit în câţiva dintre ei un sâmbure de talent în ale actoriei(Camelia, Mihaela, Andreea). Unii au fost întotdeauna serioşi şi s-au străduit să aibă rezultate bune. Alţii au evoluat cât au putut.

Acum trebuie să conştientizeze că întreaga viaţă este o şcoală, o educaţie fără sfârşit. În prezent, în secolul vitezei şi al avalanşei de informaţii, profesorul trebuie să fie mai mult decât un simplu om ce transmite anumite cunoştinţe elevilor săi. Ca profesori trebuie să ştim să-i iubim pe elevii noştri, să îi protejăm, să fim duri cu ei atunci când e nevoie, să-i încurajăm, să le trecem cu vederea anumite defecte, să ştim să le dăm drumul, dar să nu-i abandonăm niciodată.

La fel cum m-a învăţat şi pe mine cineva, le voi transmite elevilor mei( şi pe această cale) că fără lectură disciplinată viitorul lor nu va fi atât de luminos. Atunci când nu avem apă în propria fântână, trebuie să săpăm în fântânile celorlalţi. Asta nu înseamnă, dragi copilaşi, că trebuie să furăm de la alţii, aşa cum ar putea înţelege unii. Sau cel puţin, nu în sensul propriu. Trebuie să citiţi texte scrise de alţii până vă veţi forma un vocabular bogat, până vor încolţi în sufletele voastre idei nobile şi gânduri curate. Apoi, îi puteţi învăţa, la rândul vostru, pe alţii. Dezvoltarea vocabularului este foarte importantă. Cuvintele zugrăvesc imagini, iar oamenii trebuie să fie în stare să vadă ceea ce aud.

Noi, profesorii, ştim că nu toţi elevii noştri pot fi genii. Şi chiar dacă vom salva numai o parte dintre aceşti elevi, efortul va merita. Luptând continuu cu pasiune, talent, inteligenţă, dăruire, dragoste…va avea mare importanţă pentru cei care vor înţelege mesajul că, lumea se poate schimba viaţă cu viaţă, şi că stă în puterea fiecăruia dintre noi să ajute la această schimbare. La fel ca noi (profesorii), fiţi perseverenţi, exprimaţi-vă aprecierea pentru fiecare „centimetru” de progres, fiindcă singurul mod în care puteţi obţine rezultate durabile este prin răbdare. Schimbarea cere timp, chiar dacă pare simplă. Sfatul dat întotdeauna cu dragoste nu va pieri niciodată!

Cuvintele pentru voi pot continua, ar putea umple o carte…Însă, voi încheia aceste rânduri cu un poem intitulat „Imnul vieţii”, din ale căruri rânduri sper să desprindeţi alte câteva sfaturi folositoare! Mult succes în viitor şi, atunci când viaţa vă va pune câte o piedică, să vă amintiţi de sfaturile date cu drag de dascălii voştri!

 

Imnul vieţii

 

Viaţa e o oportunitate, profită de ea!

Viaţa e o frumuseţe, admir-o!

Viaţa este bucurie, gust-o din plin!

Viaţa este un vis, fă să devină realitate!

Viaţa e o îndatorire, îndeplineşte-o!

Viaţa e un joc, joacă-l!

Viaţa e preţioasă, ai grijă de ea!

Viaţa e bogăţie, păzeşte-o!

Viaţa e dragoste, bucură-te de ea!

Viaţa e un mister, descoperă-l!

Viaţa e promisiune, îndeplineşte-o!

Viaţa e tristeţe, învinge-o!

Viaţa e un imn, cântă-l!

Viaţa e o luptă, accept-o!
Viaţa e o aventură, riscă!

Viaţa e fericire, merit-o!

Viaţa e viaţă, ocroteşte-o!

 

(Maica Tereza de Calcutta)

 

Diplome

 

 

Materiale

limbajul familial romanesc

bahtin

bally

Calinescu George – Bietul Ioanide 1 (Cartea)

Calinescu George – Bietul Ioanide (Aprecieri)

Calinescu George – Bietul Ioanide (Tabel cron)

Garabet Ibraileanu – Scriitorii romani

Garabet Ibraileanu – Spiritul critic in cultura romaneasca

Manolescu

hermeneutica

Ibraileanu Garabet – Adela (Aprecieri)

Istoria cuplurilor

01 Milan Kundera

desnos

le surrealisme

.pragmatik

La fiction

Grammaire Universelle

La naissance de la pragmatiquecercul_literar

Some content on this page was disabled on December 6, 2017 as a result of a DMCA takedown notice from Laszlo Alexandru. You can learn more about the DMCA here:

https://wordpress.com/support/copyright-and-the-dmca/

 

Pentru elevi

motivatia virgulei

valorile lui şi

 

Materiale

Def_gr_romana

programa definitivat

 

 

Pentru elevi

Concepte operationale

perioadele literaturii romane-panou

 

 

Concurs MATEROM-IAŞI 2011

Anul acesta ediţia a IV-a a concursului Materom, organizat la Iaşi, va avea loc pe data de 10 aprilie, la Liceul “Miron Costin”.

Subiectele îmbină competenţe de limba română şi matematică şi se adresează elevilor din clasele IV-VI. Pentru elevii de clasa a IV-a concursul reprezintă şi o probă pentru admiterea la această şcoală. Primul subiect presupune rezolvarea unor cerinţe de limbă şi comunicare, al doilea subiect conţine cerinţe de calcul, iar ultimul îmbină limba română şi matematica.

Taxa de inscriere la concurs este de 10 lei. Fiecare şcoală care doreşte să participe va aduce la Liceul “Miron Costin”(la secretariat) tabelul cu elevii înscrişi, precum şi suma de bani necesară înscrierii. Lucrarea scrisă se va desfăşura pe durata a două ore. Clasamentul elevilor se va realiza în funcţie de nota obţinută(suma punctelor de la limba română şi matematică împărţită la zece). Elevii vor avea la ei carnetul de elev vizat pentru anul şcolar în curs.

Subiectele de limba şi literaura română şi matematică vor fi concepute în conformitate cu programele şcolare în vigoare. Informaţii suplimentare se găsesc pe siteul liceului: www.licmcostin.ro.

clasa a 5-a

clasa a 6-a

model subiecte

programa materom

 

În “dialog” cu Creangă

Joi, 24 martie 2011…Zi frumoasă, cu soare, destul de călduroasă. Doar vântul părea a ne împiedica să ajungem la Bpjdeuca din Ţicău, aşa cum ne propusesem cu câteva zile înainte.

Dimineaţa a început destul de bine. Cum am intrat în curtea şcolii, am fost întâmpinată de copilaşii care urmau să mă însoţească în Iaşi. Se vedea pe chipurile lor că sunt nerăbdători. Pentru mine cele patru ore de dinaintea plecării au trecut destul de repede. Mai lung a părut timpul pentru copii…Îi găseam în fiecare pauză pregătindu-se: se pieptănau, se mai dădeau cu ruj, îşi numărau banii..Deh!…doar mergeau la Iaşi. Sunt destui care nu fac asta des. La ora 12 fără zece am pornit spre staţie să luăm microbuzul. Eram 15 inşi(eu,soţul şi 13 copii-deşi îmi propusesem să iau numai 8, a trebuit să iau jumătate din doritori, adică 13). Am aşteptat cu emoţie microbuzul. Ne doream să avem locuri şi să putem ajunge unde ne-am propus. Am avut noroc şi am ajuns cu bine în Iaşi. Din zona Gării am urcat pe jos spre Copou, apoi am cotit spre Sărărie. Deşi drumul a fost destul de lung, nu s-a plâns nimeni. Ajunşi în faţa bojdeucii, am retrăit sentimente din copilărie. Mi-am amintit de prima dată când am văzut-o şi m-au cuprins fiorii. Am fost întâmpinaţi cu căldură de organizatorii evenimentului, şi în acelaşi timp, cu mirare. Încet-încet curtea s-a umplut cu cei dornici să participe la eveniment. În deschidere a vorbit domnul Constantin Parascan, muzeograf şi scriitor, cel care şi-a dedicat viaţa lui Creangă. Discursul dumnealui a reuşit să capteze atenţia tuturor. Copilaşii au fost şi ei interesaţi de cum l-a prezentat distinsul domn pe marele povestitor. Am constatat asta din dialogul pe care l-am avut ulterior cu ei şi din întrebările pe care mi le-au adresat a doua zi la şcoală. După acest discurs a urmat un moment artistic, oferit de un ansamblu de dansuri populare. Unul dintre copii mi-a mărturisit a doua zi că au început să-l mănânce tălpile în momentul în care au dansat tinerii. Ar fi vrut să meargă în mijlocul lor. La final, am putut vizita bojdeuca, am făcut poze şi am pornit spre staţia de microbuz, pentru a ne întoarce acasă, cu gândul că ne vom reîntoarce pe 16-17 aprilie, la următoarea activitate. Am coborât străduţele înguste de pe Sărărie, nu fără să fim lătraţi de câinii ce-şi păzeau cu îndârjire curţile. Am trecut pe la o cofetărie, unde copilaşii s-au relaxat şi s-au îndulcit, apoi am fugit spre staţie. Am avut din nou noroc, găsind locuri libere. Ajunşi acasă, ne-am bucurat că am putut “dialoga” imaginar cu Ion Creangă, întrebările pe care ni le pusesem, primind răspuns prin intermediul organizatorilor evenimentului.

Aşteptăm o nouă zi cu soare, dar fără vânt, pentru a reveni în curtea “bojdeucii de căsuţă”. Până atunci ne delectăm citind din opera lui, urmărind filmuleţele realizate în cadrul evenimentului şi realizând la şcoală panoul dedicat vizitei făcute pe 24 martie, marelui Creangă.

 

Regatul Roşu şi Regatul Alb

A fost odată ca niciodată o regiune întinsă unde se aflau două regate mari. Unul dintre regi avea un fecior pe nume Roşu şi celălalt rege avea o fiică pe nume Alba. Cele două regate nu se înţelegeau.

Într-una din zile feciorul porni la vânătoare şi la marginea pădurii o zări pe Alba. Deodată, din pădure ieşi o căprioară ce fugea înspăimântată pentru că un lup înfiorător o urmărea. Băiatul, dintr-o lovitură reuşi să răpună lupul. Când întoarse capul să o vadă pe Alba, aceasta dispăruse. A doua zi s-a întâmplat aproape acelaşi lucru. Alba dispărea de fiecare dată când el vroia să se apropie de ea. Se hotărî feciorul să meargă la curtea lui Alb Împărat. Însă nu fu primit înăuntru din cauza neînţelegerilor dintre cele două regate. Dezamăgit, porni spre casă. Prin pădure zări lupul pe care îl ucise cu o zi înainte. I se păru ciudat că e în viaţă şi hotărî să îl urmărească. Animalul intră într-o peşteră. Prinţul porni după el. Pe loc, lupul se transformă într-un vrăjitor. Când a înceract să plece, vrăjitorul l-a oprit şi l-a aruncat într-o râpă adâncă. Împăratul îl căută în zadar pe feciorul lui. Nu îl găşi nicăieri. Parcă îl înghiţise pământul. După o perioadă lungă de timp, reuşi împăratul să ajună la peştera unde fusese prin fiul lui şi zări coroana lui jos. Deodată se auzi un sunet ciudat şi în faţa lui apăru vrăjitorul. Acesta îl aruncă şi pe împărat în râpa în care se afla feciorul. Degeaba au încercat cei doi să strige după ajutor. Peştera era fermecată şi nu îi auzea nimeni. Peste câteva zile trecu pe acolo fata Împăratului Alb. Aceasta simţi că ceva nu este în regulă cu acel loc pentru că avea şi ea puteri magice. Intră în peşteră şi îi găsi pe cei doi prizonieri. Imediat apăru şi vrăjitorul, însă fata îl văzu la timp şi îl transformă în stană de piatră. Reuşi astfel să îi salveze pe cei doi. Natura revenise la viaţă de bucurie. Păsările cântau şi florile răspândeau pretutindeni un miros îmbietor. Din ultimele firicele de zăpadă îşi scoase capul la lumină un ghicel plăpând. Cele două regate s-au împăcat pentru totdeauna şi Roşu a luat-o de soţie pe Alba. Supuşii lor au hotărât să sărbătorească în fiecare an acest moment fericit, purtând la mâini firicele de aţă roşie şi albă, împletite. Acestea simbolizau dragostea, unitatea, fericirea, sinceritatea, puritatea şi adevărul.

Şi în zilele noastre se serbează ziua mărţişorului. Pe 1 martie băieţii dau fetelor pe care le plac mărţişoare în semn de prietenie. La sfărşitul lunii martie aceste mărţişoare se agaţă în copaci pentru ca aceştia că aibă rod bogat în anul respectiv.

 

Elev: Dulgheriu Adi, clasa a V-a A

SAM Dumeşti

 

 

 

Povestea mărţişorului

Era un sfârşit de iarnă îngrozitor. Afară era aşa de frig că nu-ţi venea să laşi nici măcar un animal în asemenea ger!

În acel ger cumplit îndrăzni să scoată căpuşorul afară un mic ghiocel, firav şi plăpând. Pe cât de firav era, pe atât de curajos. Avusese curaj să iasă de sub zăpada care abia începea să se mai topească. Iarna încerca să îl facă pe ghiocel să intre din nou în pământ, să se întoarcă de unde venise. Însă el se înălţa mereu, neluând în seamă nimic. Vântul de enervă şi luă o mulţime de spini în braţele lui. Se îndreptă cu acestea către ghiocel. El îl rugă să fie lăsat în pace pentru că nu greşise cu nimic. Primăvara se apropia şi el trebuia să o vestească. Dar vântul se tot apropia cu repeziciune şi aruncă peste el o grămadă de spini. Unul dintre spini îl nimeri în clopoţelul lui alb. Deodată, picuri mici de sânge începură să picure în zăpada de un alb imaculat. Imediat apăru o zână care îl luă pe ghiocel în palma ei, salvându-l din ghearele frigului. Zâna cea bună era chiar primăvara şi cea care a vrut să îi facă rău florii era sora ei, iarna. Ghiocelul ,sfios, îi mulţumi primăverii că îl salvase. Aceasta suflă spre floare şi rana se vindecă imediat.Zăpada se topi, iarna fu alungată şi peste tot ghiocei mici şi plăpânzi îşi scoteau clopoţelul la lumină. Pentru curajul lui l-a numit vestitor al primăverii, alături de frumosul fir de mărţişor împletit din alb şi roşu şi care aminteşte de sângele ghiocelului curs pe zăpada pufoasă. Albul simbolizează puritatea şi roşul, curajul şi iubirea.

Luna martie este dedicată încă de pe atunci sosirii primăverii. Aceasta aduce cu ea speranţă, lumină, căldură, fericire, dragoste. Oamenii sunt mai buni şi mai darnici. Îşi împart mărţişoare în semn de prietenie.

Eleva: Toma Veronica, clasa a VIII-a B

SAM Dumeşti